Depinde pana unde mergi
Desi nu sunt adepta principiului “mai bine mai tarziu, decat niciodata”, iata ca de abia acum mi-am onorat mai vechea promisiune de a comenta printul pentru Cerf 2009.
Cu toate ca nu as fi putut spune imi place sau nu-mi place, de la prima privire au inceput sa imi vina in minte, aproximativ in aceasta ordine, cateva intrebari: ce cauta un robot in pat cu o femeie, e de efect reclama, e deontologic, e bine ales Esquire ca loc de expunere, printul mai e si in alte reviste Sanoma, exista si o varianta pentru femei, de ce daca e intr-o revista pentru barbati, tocmai in locul barbatului sta robotul si il indeamna sa se imprieteneasca cu tehnologia, ce public are acest Cerf, ce public are Esquire, se pupa cele doua (publicuri, evident)?
Daca nu ati ametit citindu-le, sa le luam pe rand:D.
Mai intai insa, cateva date despre editia din acest an.
CERF provine de la Computers & Electronics Romanian Fair si este, potrivit organizatorilor, “cel mai important, cel mai mare, cel mai longeviv targ de IT&C din Romania si sud estul Europei”. De altfel, ne-am putut da seama despre ce este vorba si din afis, insa am vrut totusi sa stabilim cateva date despre expozitia din 2009 deoarece, pe fondul crizei economice, au aparut cateva schimbari de pozitionare care, evident, dau o alta structura a publicului vizat.
In premiera, editia din acest an s-a adresat cu precadere companiilor interesate de contacte de afaceri, fiind practic închisă marelui public, ca urmare a absenţei retailerilor din IT şi comunicaţii. Comunicatul invitatie il gasiti aici.
Pe cine trebuia sa convinga?
Organizatorii au impartit publicul din acest an in doua categorii: segmentul de management interesat de avantajele pe care tehnologia le poate aduce afacerii lor si tinerii pasionati de tehnologie.
Totusi, de vreme ce expozitia s-a adresat companiilor, voi evidentia cateva caracteristici ale primei categorii, cu mentiunea ca si cea de-a doua categorie face, dupa parerea mea, parte dintre angajatii marilor corporatii. Conform modelului VALS de segmentare a publicului, acest public se inscrie in sfera achievers: vârstă mijlocie, prosperi, capabili, siguri de ei înşişi, materialişti, având calităţi de conducători, centraţi asupra carierei şi familiei, gata să valorizeze munca în dauna relaxării, având relaţii sociale formale.
Acesta corespunde in mare masura publicului Esquire, deci canalul folosit pentru promovarea evenimentului a fost, zic eu, unul bine ales. Daca si mesajul a fost, vom incerca sa vedem in continuare.
Sa revenim insa la prima intrebare pe care sunt sigura ca au gandit-o si altii, nu numai eu.
Ce cauta un robot in pat cu o femeie?
Viitorul nu suna prea bine. Personal, imi plac barbatii, desi trebuie sa recunosc ca sunt multe gadgeturi care ma fascineaza. Probabil imaginea vrea sa atraga atentia, sa socheze si nu neaparat sa ne arate cum va fi viata noastra peste cativa ani din cauza miracolelor tehnologiei . Totusi, cam asta sugereaza si nu putini dintre cei care au comentat imagineau sau cu care am stat de vorba s-au dus cu gandul intr-acolo.
Imaginea ridica totusi o problema de ordin moral. In era informatiei, dar si a informatizarii in care robotul preia din ce in ce mai multe saricini si activitai umane, este bine sa promovam o astfel de viziune? Nu vom ajunge cumva noi insine niste robotei ? Nu ne dezumanizam? Multi vor spune poate ca nu – si culmea, tocmai barbatii care ar trebui sa se simta cei mai amenintati de ipoteza pe care o propune imaginea. In acest sens mi se pare oarecum relevanta, dar si amuzanta discutia a doi amici pe marginea printului.
El: Ah, apropos, ti-am aratat vibratorul care face valuri? (n.n.- pe youtube)
Ea: Nu. Ce face?!
El: Valuri…
Ea: Aaaa, chiar, ai vazut afisul pentru CERF? Cum ti se pare?
El: Da. Cum sa mi se para? E cu o tipa buna.
Ea: Nu te sperie perspectiva?
El: Nu, cine se mai uita la robot… vezi acolo tipa, iti e destul. Nici nu am retinut la ce este reclama macar, dar tipa mi-a sarit imediat in ochi.
Ea: Si robotul? Nu iti inspira nimic. S (un alt prieten – nn ) stii ce a zis? “Ale dracu femei, nu le mai convin barbatii” (si rade).
El: (Rade)… pai si… cum sa imi ia locul un robot? Eu am caldura interioara, sentimente, d-astea…
Ea: Eeee, pai nu ziceai mai devreme de vibratorul care face valuri? Cand oi face si tu valuri, atunci sa nu iti fie frica”.
Cu toate acestea, nu trebuie sa generalizam. Insa un sambure de adevar exista in replica fetei, sunt convinsa.
Colacul de salvare
Totusi, copywriterul a apelat la un colac de salvare: textul. Te indeamna sa te imprietenesti cu tehnologia, dar iti atrage atentia ca este treaba ta pana unde mergi. Iti lasa putere de decizie, ba mai mult, textul capata un umor fin. Recunosc, imi place.
De asemenea, printul poarta logo-ul evenimentului si al organizatorului si ofera informatiile relvante – despre ce este vorba, perioada de desfasurare si locul de unde se pot afla mai multe informatii.
Din punct de vedere al ideii creative, reclama este, fara indoiala foarte “ misto”. Nu cred insa ca si ca strategie. Si ca dovada, ecourile din presa sunt nefavorabile. Cred ca printul face parte din categoria acelor materiale publicitare in care talentul copywriterului depaseste mesajul.
Maria Parvuleasa
Share/Save
