Ramasesem oarecum datoare, fata de mine in primul rand si fata de colegii mei care, sub o forma sau alta au scris despre acest lucru, cu un post despre participarea la Olimpiadele Comunicarii.
Cu olimpiadele eram deprinsa. Cu alt fel de olimpiade, desigur, insa ideea de competitie in care ai doar de castigat, nu si de pierdut, mi-era foarte familiara. De aceea am si acceptat sa particip, in conditiile in care eram foarte rau certata cu timpul.
Nu am avut asteptari de la aceasta participare si nu am fost dezamagita. Sincer. Am si simtit nevoia sa scriu acest post, tocmai pentru ca Adi, afirmase in articolul trecut ca am fost (se intelegea, cu totii) dezamagiti ca nu am luat un premiu pentru campanie. Ei bine, eu nu am fost. Daca am invatat ceva din numeroasele mele experiente cu olimpiadele, asta am invatat. Sa nu ai asteptari pentru a nu fi dezamagit si sa disociezi acel “a avea asteptari” de “a pune suflet”. Daca nu am fost dezamagita, nu inseamna ca nu am dat cat am putut si cat am vrut in acel moment.
Am pus suflet in campanie, desi nu pot sa nu recunosc ca am fost foarte derutata pe perioada realizarii ei. Eram oarecum prinsi intre ceea ce membri juriului spuneau ca doresc de la noi si ceea ce clientul astepta. Natura briefului si expunerea zilnica la atatea evenimente de acest fel (se pare ca nu doar televiziunea este mama tuturor relelor, asa cum le place unora sa creada 
), ne-a facut sa folosim in campania noastra foarte mult BTL, ceea ce ne-a dezavantajat. Cum spunea si Maria (cealalta Marie, evident) ni s-au adaptat, daramat, intors pe dos, pe rand, toate ideile.
Dar, in final, am fost multumiti de ceea ce a iesit. Din putinul feedback pe care am reusit sa il obtinem, in afara de nótele, care, daca nu sunt plasate intr-un context general degeaba sunt, am aflat ca planul campaniei a fost chiar mai apreciat decat m-as fi asteptat, ceea ce ma motiveaza si multumeste in acelasi timp. Daca am ceva sa le reprosez organizatorilor este tocmai faptul ca nu furnizeaza un clasament. Desigur, intuiesc ca rationamentul acesta are la baza dorinta de a nu dezamagi pe nimeni, insa intr-o competitie fie ea si dintre cele in care ai numai de castigat, conteaza foarte mult sa stii unde te plasezi. E foarte important sa stii daca ai fost al 4-lea sau ultimul, chiar daca pozitiile ghinioniste (a se vedea locurile 2 si 4) provoaca frustrari uneori.
In ceea ce priveste blogul…aici chiar imi doream sa castigam! De ce? Pentru ca de la alegerea temei, pana la organizarea paginilor si alegerea subiectelor despre care vom scrie, blogul a beneficiat din plin de atentia noastra, in special a mea si a lui Adi. Si suntem mandri de el;).
Felicitari fetelor de la 5 O’clock TeaM, celor de la The Bowties si Jack, dar mai ales celor care au participat si care au scris pe bloguri pentru ca, asa cum spuneam, la OC the winner does not take it all. Fiecare luam cu noi o experienta din care poti avea multe avantaje.
Inchei capitolul Olimpiadele Comunicarii…nu se stie pana cand. Poate pana la anul sau poate de tot.
