Adrian Albu , copywriter la Propaganda si modul lui original de a cere marire de salariu.
Aici interviul integral.
via iqads
Adrian Mutescu
Daca nu ai, poti incerca sa-ti faci unul. Stai! Nu te grabi sa stingi lumina. Ma refeream la jocul publicitar propus de cei de la SuntParinte.ro, un alt fel de banner publicitar pentru online – mai interesant, mai captivant, mai eficient.
De ce?
Datorita gradului ridicat de interactivitate cu utlizatorul. Tuturor ne place sa ne jucam, sa descoperim. Iti atrage atentia, te captiveaza, te implica, te duce unde trebuie. Un prim pas a fost facut si miile de euro nu au fost date pentru ca nimeni sa nu observe ca undeva in stanga, drepta, sus sau jos clipoceste un banner total neinteresant . Ah, si nici nu se deschide abuziv si agresiv peste text, nici nu nu iti intarzie accesarea paginii dorite.
Concluzia e simpla: It’s not all about marketing, it’s all about ideas.
Nota! Capturile sunt de pe www.evz.ro
Maria Pârvuleasa
A inceput sa se discute deja despre noua identitate Ursus si multi sugereaza faptul ca ultima campanie nu ar fi tocmai originala. Comparati si voi.
Adrian Mutescu
Nu ma pot abtine sa nu va arat o alta reclama care-mi place foarte mult, desi am cateva semne de intrebare legate de strategie.Vorbeam intr-un post anterior de idei foarte bune, prost aplicate sau de idei mai putin bune, dar cu foarte mult succes, de vreme ce s-au pliat pe traget. Numele produsului nu l-am retinut, desi am privit reclama de mai multe ori, insa ideea mi se pare geniala.
De asemenea, nu inteleg de ce pustiul are tricou cu Vodafone. Ce-i drept, nici nu m-am interesat
.
Maria Pârvuleasa
Cele 2 clipuri de mai jos au o asemanare izbitoare. Ambele contin ideea de a merge pe sarma, incercand astfel sa sugereze riscurile pe timp de criza. Nu zic ca BCR a copiat The Economist, dar conceptul e exact acelasi. Comparati si voi.
BCR-aparut in octombrie 2009
The Economist-aparut in iulie 2009
Pentru cei care se intreaba cine sunt “4kids” din postul de mai jos, astia sunt: 4KIDS
Adrian Mutescu
Rasfoind azi, de voie, de nevoie, toate publicatiile nationale, am dat peste o “stiruca” ce mi-a atras atentia. Se pare ca la Brasov un grup de oameni destepti si voluntari implementeaza o campanie prin care vor sa-si dezvete semenii de a scapa de guma de mestecat pe unde apuca. Campania “Trotuare mai curate” se autointituleaza o campanie “a bunului simt” si sub sloganul “gumeste aici”, te indeamna sa lipesti guma de mestecat in parul unui manechin de pe un afis. Ideea nu este rea, executia printurilor insa, destul de proasta, precum si limitarea la printuri destul de neinspirata. Cauza este mai mult decat evidenta – lipsa fondurilor. O trece ea si criza si poate Orbit, Wrigley’s sau Happy Dent isi leaga numele de o campanie ca asta.
Si daca tot e vorba de campanii de gen, va propun o campanie care te incurajeaza sa faci miscare. Ideea e excelenta si a fost minunat valorizata. Sper sa le luam curand exemplul, ca, Slava Domnului, tehnologia a ajuns si in Romania de ceva vreme.
Maria Parvuleasa
P.S. Daca va place ce cititi, acordati-ne un vot aici (bloguri specializate, blog de PR).
Campanie: Pisicile aristocrate te vor!
Obiectiv: Gasirea unuia sau mai multor stapani pentru Mitzy, Bitzy, Kitzy, Pitzy*
Target: iubitorii de animale, persoane cu varsta cuprinsa intre 5 si 75 de ani, sociabile si dragastoase, cu venituri inexistente, mici, medii sau mari, responsabile.
Strategie: Noi va aratam aristocratele, voi alegeti. Nimic mai simplu. Luati de priviti si anuntat-va repede, pana nu v-o iau altii inainte!
Daca te intereseaza vreunul dintre pisoi(cel negru e motan, restul pisicute) suna la numarul: 0748.223.298
*numele sunt fictive
Maria Parvuleasa
Credeam că vorba aia cu cea mai veche meserie din lume, e doar o remarcă răutacioasă purtată prin viu grai şi fără un temei prea solid. Dacă mai citesc însă despre istoria advertisingului, încep sa mă conving, nu numai că e cea mai veche meserie, dar că este şi printre primele promovate în lume.
Piatra din imagine poate nu va spune prea multe, însă ea este considerată a fi printre primele reclame din istorie. Şi ghici la ce? La o prostituată sau poate chiar la o casă de toleranţă. Ea se gaseşte în vechiul oras grecesc Ephesus, în Turcia de azi şi s-ar putea traduce prin umrătorul mesaj: Daca urmezi acest drum, vei gasi o femeie care să îţi ofere dragoste (să ţi se ofere?!?) pentru bani.
Nu doar grecii utilizau primele forme de publicitate pentru cea mai veche meserie, ci şi romanii. Erupţia vulcanului Vezuviu nu a afectat un graffito din oraşul Pompeii în care era indicată adresa unei femei pe nume Novellia Primigenia of Nuceria, o prostituată, apparent foarte frumoasă, ale cărei servicii erau foarte căutate
O fi oare adevarat ce zicea Ogilvy: Advertising reflects the mores of society, but it does not influence them?
Maria Parvuleasa
De cativa ani de cand Ikea a intrat in Romania, toata lumea e extaziata dupa Ikea. Ma gandeam eu: ce e asa de misto sa dai bani si sa te chinui sa-ti montezi singur biblioteca?
Lucrurile nu stau chiar asa.
In anii 50 cand au intrat pentru prima oara pe piata prajiturile instant, femeile au avut o reactie complet negativa asupra lor. Initial s-au vandut
foarte slab. Si asta nu pentru ca produsul final ar fi fost de proasta calitate ci pentru ca era subapreciata insasi idea de a gati cu care femeile de la acea vreme erau perfect familiarizate. Producatorii au gasit atunci o ideea foarte simpla-necesitatea adaugarii in gatirea prajiturii a unui ou. Asta le-a facut pe femei sa se simta implicate si sa dea valoare muncii lor.
Niste baieti destepti de la Yale si Duke au ajuns la urmatoarea concluzie: cand lucrezi la ceva se creeaza o legatura emotionala intre tine si produsul final. Tocmai din acest motiv de cele mai multe ori tindem sa supraevaluam lucrurile realizate de noi. S-a facut un test. Un grup de oameni a fost rugat sa confectioneze figurine de tip origami si apoi sa le fixeze un pret. Ce credeti? Subiectii se atasasera atat de mult de obietele pe care le creeasera incat le fixasera preturi comaprabile cu cele realizate de maestri origami.
Ei bine tocmai pe asta se bazeaza si Ikea care te invita sa-ti construiesti canapeaua la fel cum faceai cu figurinele lego in copilarie. Pe langa legatura pe care tu o realizezi cu obiectul ei
scutesc si o gramada de bani pe care ar fi trebuit sa-i plateasca celui care ar fi ansamblat obiectul.
Evident exista o limita. Daca ansablarea obiectului ar fi prea complicata cumparatorul ar ajunge la concluzia ca nu merita efortul.
Pana atunci hai la Ikea sa vedem ca au mai bagat nou! Hai ca au modele misto, plus ca mai scutesti niste bani si se monteaza repede.
ps: au mancare instant(sau cel putin seamana la gust si pret).
Cine vrea sa lucreze la Ikea?
Surse de informare: Harvard Business Review-Februarie 2009 & google.
Adrian Mutescu